Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Flori Cristea

Nu-ți cer nimic mai mult

Nu îmi doresc, Doamne, nimic mai mult,
Decât un strop de milă-mpărătească
Și într-al vieții greu și-adânc tumult,
Să-mi dai în suflet pacea Ta cerească.

Nu vreau averi, că ce-aș face cu ele,
Când trâmbița suna-va adunarea?
Doar iartă-mi Tu cele păcate grele
Și-aruncă-le, să le înghită marea.

Nu vreau nimic din astă lume. Vreau
Să am un loc în raiul Tău, Stăpâne.
Și când va fi de-aici ceva să-mi iau,
Un strop de Vin mi-aș lua și-un colț de Pâine.

Doar jertfa Ta, Mărite, mi-e avere
Și doar Cuvântul Tău, sfânt giuvaer.
Când voi porni spre Lumea de Mistere,
Voi ști că este drumul către Cer.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Nicolaie Cismaru

    DOAMNE, DACĂ N-AI VREO TREABĂ

    Doamne, dacă n-ai vreo treabă, printre păcătoși și sfinți
    Caută în Iad și-n Rai curcubeul cu părinți
    Lasă-n palma Ta să cadă rugi de orb nevindecat
    Să-mi mai văd odat-părinții-n timpul Tău nemăsurat

    Duhul lor să se-ntrupeze, cu pământ să fie uns
    Chiar de-ar fi să se coboare de pe crucea lui Iisus
    Doamne, i-am păstrat în suflet ca niște icoane sfinte
    Am îmbrățișat pământul, sărutând două morminte

    Muntele singurătății-n braț de stâncă m-a cuprins
    Și, în cumpăna durerii, cu lumina lui m-a stins
    Mi-a luat aripa plecării, fără zbor lăsându-mi soarta…
    Doamne, dacă n-ai vreo treabă, dă-mi pe mama, dă-mi pe tata

    Și păzește Tu izvorul roșu pe obraji de sânge
    Unde lacrima aleargă, la părinții mei n-ajunge
    Cerul vieții Mi-l măsoară, Doamne, dacă n-ai vreo treabă
    Dă-mi pe mama,dă-mi pe tata, să-i îmbrățișez degrabă!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Alexandru Ioan Filip

    Spital

    Mi-am dus moartea la spital
    Suferă de amnezie
    A uitat o poezie
    Despre visul meu carnal

    Am rugat o asistentă
    S-o trateze cu respect
    Insă ea,impertinentă
    I-a pus mâinile pe piept

    Doctorului i-am cerut
    Să-i prescrie o rețetă
    Și să-i pună-n eprubetă
    Un mormânt neînceput

    Despre părul meu albit
    Acum răde că nebuna
    Eu răspund:îmi e totuna
    Fiindcă eu am mai murit..

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Viorel Gongu

    Se-ntorc şi caii…

    Se-ntorc şi caii, din colind prin veşnicie
    Visând şi treji, la goana în galop
    Acum la trap, trecând spre pas, melancolie
    Asudă, spre odihnă, strop cu strop.
    Chemări cu câmpuri, soare şi cu verde iarbă,
    Le iau la rând, adulmecând, şi mânz
    Iar şi-ar dori, o vară cu miresme-n barbă
    Şi ochi miraţi, pe la un fir de spânz.
    Cu fiecare zi de toamnă, tot mai grele
    Potcoavele le simt, şi-ar adăsta,
    Din părul aspru de pe frunte, spre caiele,
    Ochii albiţi, privesc spre colb de stea..
    Dar sigur că la conovăţ, în iarna asta
    Va reveni, din basme, Făt Frumos.
    Cu şaua şi cu frâul, lovind ţeasta,
    Din gloaba-mbătrânită prin vreun dos
    Va face iar lumini să curgă-n trupul verde,
    Amurgul vieţii, zori va fi, curând,
    Şi cal cu călăreţ, în zare se vor pierde,
    În zgomotul galopului, cântând!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Dumitru Vasile

    Zborul

    Ce-ai vrea să faci? M-a întrebat bătrânul.
    Aș vrea s-ajung la stele!
    Aș vrea drumul
    Să-mi fie ca un zbor, ca o plutire,
    O auroră, horă peste fire,
    Să-mi fie vântul albul inorog,
    Prin nori să galopăm!
    Pe bolta-pod
    S-aud copitele cum bat în stele,
    Cum sar scântei din albele caiele!

    Bătrânul își răsfiră barba albă.
    O aranjează-ncet, ca pe o salbă.
    Cu ochii mari și limpezi îmi zâmbește.
    Așa vor mulți când vârsta clocotește!
    Un zbor înalt e-un drum așa departe
    Și n-ai cu cine-o vorbă a împarte…
    Dar dacă vrerea-ți este ca un jar,
    Din tolba mea o pană-ți dau. E dar.
    Încearcă, doar, cu drag s-o folosești
    Și ai să zbori, așa cum îți dorești.

    Trecut-au ani…
    Am tălpile crăpate
    De-atâta drum ce-am deșirat în spate.
    Nici nori, nici auroră, nici plutire…
    Cândva, în vremea albă, de nuntire,
    Poate că pana va fi barca mea
    Pe care voi urca înspre o stea.

    Acum, aici, cu ea tot scriu povești.
    Te simt, Bătrânule, cum mă privești
    Cu ochii zâmbitori. Ești mulțumit?
    Din visul meu nimic nu s-a-mplinit,
    În loc de inorog am o hârtie
    Iar frâul e o pană alburie…

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Georgeta Radu

    ÎN BĂTAIA VÂNTULUI

    La marginea timpului,
    în bătaia vântului,
    din streașina cerului,
    curge plânsul Domnului.

    Plânge, că ne-am câinoșit,
    nedemni ne-am împărtășit.
    Sufletul e-n pribegie,
    inim-a rămas pustie.

    E mâhnit, dar nu ne pasă!
    Avem casă, avem masă,
    crezul nostru-i necredința,
    am uitat ce-i umilința.

    Importanța de-a fi prost
    ne pune la adăpost
    și minciuna ni-i regină,
    coroana-i e de rugină.

    Nu mai avem loc pe stradă
    de-atâta fanfaronadă.
    Vindem tată, vindem mamă,
    să ne ia străinii-n seamă.

    Prefăcuți, ne gudurăm,
    orice nebun venerăm,
    am uitat să ne-nchinăm,
    omenia-mpuținăm.

    Și vorbim, și clevetim…
    până ce ne-ngălbenim.
    Vorbim să ne-aflăm în treabă,
    chiar când nimeni nu ne-ntreabă.

    Prea frumoși, prea talentați,
    prea deștepți, mirobolanți,
    mergem singuri la tăiere,
    cinstind călăul… cu miere.

    Din streașina cerului
    curge plânsul Domnului,
    de focul românului
    din bătaia vântului…
    la marginea timpului…

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Radu Gyr

    Avem o țară – Radu Gyr

    Avem o ţară unde au stăpânit odată
    Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
    Şi unde stau de veacuri laolaltă,
    Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

    Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
    Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
    Avem atâtea lacrimi şi prigoane
    Că ne e plin pământul de martiri.

    Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
    Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
    Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
    Va răsturna cinci veacuri de pământ.

    Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
    Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
    Ca să păzească fără de schimbare
    Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

    Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
    Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
    Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
    Pe Horia tras pe roată pentru neam.

    Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
    Ardeal cu trei culori împodobit;
    Scriind deasupra vina ta cu sânge,
    Aceea că, ortodoxia ai iubit.

    Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
    Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
    Dar astăzi dând pământul la o parte
    Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

    E jertfa lor de veacuri mărturia
    Ce strigă din morminte pân’ la noi:
    Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
    Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Daniela Konovală

    Iertări

    Mă mai gândesc la tine uneori, te mai privesc prin ceasuri de apus,
    Te-nvălui cu iubire, te-am iertat de toate cele care nu le-ai spus!
    Te iert acum de tot ce n-ai făcut, de toate cele ce le-ai irosit,
    De lacrima ce-n mine-ai zămislit când ai plecat, cu umbrele-n zenit…
    Te iert de toate rănile din noi si te-aș ruga la rându-ți să mă ierți
    Că te-am iubit peste puterea ta de a-nțelege dragostea…mă ierți?
    Sunt vinovată de iubire eu, iubirea mea nu-i din tărâm lumesc,
    Mi te iubesc cu dragoste de zbor, cu aripi de lumină te iubesc!

    Și dac-ar fi să nu te mai găsesc, vreodată, între vieți călătorind,
    Aș refuza în lut să mă-ntrupez, conditia umană părăsind.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Ioan Pop

    Cuvinte arse

    Îți trimit cuvinte arse de tăciunii lui decembrie.
    Sunt departe și-mi sunt ochii cu zăpezi întârziate.
    Numai ieri purtam coroane în capela lui noiembrie,
    când stejarii mii de frunze lepădau cu lașitate.

    Îți trimit cuvinte arse pe la margini și-ntre file,
    și tristeți în insectare și cu muze prinse-n ace.
    Au trecut desculți toți anii, au trecut sătui de zile
    imbecilii cu eșarfe și cu promisiuni de pace.

    Iată-n fiecare noapte, mă așez tăcut la sobă!
    Mi-e că-mi toate cele spuse sunt atâtea indecențe!
    Ard ascunși, printre nuiele, preoți îmbrăcați în robă…
    Și refuzul meu cedează la atâtea insistențe.

    Ard și eu, pocnind în vreascuri, și-n dureri adânci de oase;
    ard de dorul unei frunze verzi în luna lui cuptor;
    ard ca sânii de fecioară și de muze mincinoase;
    ard în flăcări verzi, ca mărul, din fantasticul decor.

    Îți trimit în insectare amintiri din vremi apuse;
    valuri mari trimit cu vântul indecent pe sub veșminte,
    să te mângâie pe coapse și-ntre cele zece spuse,
    ce-mi slujeau ca depărtare de tăceri și de cuvinte.

    Mă așez tăcut la sobă și mă las cuprins de moarte,
    de tăcerea străbătută la apus de miezul nopții…
    Și mă-ntreb la ce-mi slujește numele defunct pe-o carte,
    lepădat cu lașitate peste gardul viu al morții.

    Iată numele pe-o frunză cum se prinde cu tăciunii
    într-o veșnică vâltoare de scântei și de culoare!
    Hai și tu în dimensiunea și-n frăția cu nebunii,
    căci, oricum, în miezul zilei, ne vom pierde-n cenușare!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Constantin Mosor

    CE DOR MI-E DE MAMA

    La iarnă, tot dudul rămâne străjer!
    Va sta să păzească o casă, un gard,
    O poartă legată cu lanțuri de fier,
    Și-o sobă în care doar clipele ard!

    Poteca așteaptă să-i dau un răspuns,
    Când vin pe acasă! Și dudul ar vrea!
    Să știe răspunsul! Zăvorul neuns
    Se teme de iarnă, dar inima mea

    Îmi spune că-i vremea să vin pe acas`,
    Să-mi scutur rușinea de-a fi musafir,
    Să simt veșnicia țărânii sub pas!
    Copilul din mine, apoi, să-l respir!

    Acolo, în casa aceea crescui…
    Odată cu dudul, străjer neclintit,
    De-o seamă cu poarta pe care-o descui
    De câte ori dorul mă doare cumplit!

    Ca mâine dau fuga, o zi, două, trei!
    Nu-mi pasă că iarna miroase a ger!
    Am lemne uscate de-o vară! Eheiii!
    Ce dor mi-e de mama plecată în cer!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț